Permise și vize
Permise de muncă și vize pe înțelesul tuturor
Viză de muncă, permis de muncă, permis de ședere: aceste cuvinte se folosesc diferit de la o țară la alta. Ca cetățean UE, lucrezi în UE, Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Elveția fără ele, doar cu înregistrarea locală. Ghidul îți explică ce înseamnă fiecare pentru Marea Britanie, SUA și alte țări din afara UE, și pentru colegii tăi din afara UE.
Actualizat la 25 septembrie 2026 · Listed Abroad

Trei documente, trei roluri
Majoritatea țărilor folosesc trei feluri de permisiune. Unele le combină într-un singur card. Altele le țin separat.
Când citești despre o țară, caută răspunsul la trei întrebări: Am voie să intru? Am voie să lucrez? Am voie să locuiesc aici? Orice lucrător legal în străinătate are un da la toate trei.
- Viza îți permite să călătorești în țară și să intri în ea. De obicei este un autocolant în pașaport sau o înregistrare electronică.
- Permisul de muncă îți permite să lucrezi, de obicei la un anumit angajator, pe un anumit post.
- Permisul de ședere îți permite să locuiești în țară mai mult decât o vizită scurtă, de obicei peste 90 de zile.
Permise combinate în Europa și Marea Britanie
Multe țări din UE folosesc acum un permis unic pentru lucrătorii din afara UE. Directiva UE privind permisul unic stabilește o singură procedură pentru un permis combinat de muncă și ședere și un set comun de drepturi pentru lucrător. Aplici o singură dată și primești un singur card.
Marea Britanie folosește vize legate de rute. Skilled Worker visa îți permite să intri, să locuiești și să lucrezi pentru sponsorul care ți-a dat un certificate of sponsorship. Poate dura până la 5 ani înainte să trebuiască prelungită.
Irlanda păstrează doi pași pentru lucrătorii din afara SEE. Mai întâi vine employment permit de la Department of Enterprise. Apoi se aplică pentru viză, dacă e nevoie, și se înregistrează șederea după sosire.
Cine aplică: tu sau angajatorul
Aceasta este una dintre cele mai mari diferențe între țări. Dacă o știi, înțelegi mai bine ce să aștepți de la un angajator sau o agenție.
- Marea Britanie: angajatorul trebuie să aibă o licență de sponsor și să îți atribuie un certificate of sponsorship. Apoi aplici online pentru viză.
- Irlanda: fie angajatorul, fie lucrătorul poate aplica pentru General Employment Permit.
- Polonia: pentru munca sezonieră, angajatorul aplică la oficiul de muncă districtual. Lucrătorul folosește apoi certificatul ca să aplice pentru viză.
- SUA: pentru munca agricolă H-2A, angajatorul obține mai întâi o certificare a muncii de la Department of Labor, apoi depune o petiție la USCIS. După aprobare, aplici pentru viză la o ambasadă sau un consulat al SUA.
- Spania: pentru munca sezonieră, angajatorul obține mai întâi autorizarea. Apoi lucrătorul aplică pentru o viză de muncă și ședere la ambasada sau consulatul Spaniei din țara lui.
Principalele tipuri de permise de muncă
Permisele pentru lucrători calificați sunt pentru locuri de muncă mai lungi, cu un salariu peste un anumit nivel. În Marea Britanie, minimul general este de £41.700 pe an sau tariful obișnuit pentru post, oricare e mai mare. În Irlanda, General Employment Permit începe de la €36.605 pe an, sau €32.691 pentru horticultură, procesarea cărnii, asistenți de îngrijire și lucrători de îngrijire la domiciliu.
EU Blue Card este pentru lucrătorii foarte calificați din afara UE, cu diplomă universitară sau, pentru posturile din IT, cu experiență profesională echivalentă. Este disponibilă în 25 din cele 27 de țări ale UE.
Permisele de muncă sezonieră sunt pentru locuri de muncă la fermă, în industria alimentară și în turism, pentru o parte din an. Regulile UE stabilesc pentru lucrătorii din afara UE o ședere maximă între 5 și 9 luni din 12. Seasonal Worker visa din Marea Britanie permite până la 6 luni pentru horticultură.
Condiții obișnuite pe care le vei întâlni
Fiecare rută are regulile ei, dar multe au aceleași condiții. Dacă le cunoști, poți verifica dacă o ofertă de muncă se potrivește cu o rută reală.
- Un salariu minim, stabilit des în fiecare an.
- Un test al pieței muncii, în care angajatorul caută mai întâi lucrători locali. Irlanda îl folosește pentru majoritatea General Employment Permit.
- Dovada abilităților: certificate, diplome sau recomandări.
- Asigurare de sănătate și, pentru munca sezonieră în țări precum Suedia, dovada unei cazări potrivite.
- Uneori, dovada economiilor. Seasonal Worker visa din Marea Britanie cere £1.270 ținute în cont cel puțin 28 de zile la rând, dacă sponsorul nu confirmă că îți acoperă primele cheltuieli.
Taxe și cine le plătește
Taxele guvernamentale sunt stabilite prin lege și publicate pe site-urile oficiale. Verifică suma acolo înainte să plătești ceva.
Unele taxe sunt ale angajatorului. În Marea Britanie, sponsorul trebuie să plătească el însuși Immigration Skills Charge, iar sponsorii nu au voie să treacă taxele de sponsorizare sau costurile legate de ele pe seama lucrătorului. În Irlanda, angajatorul nu îți poate reține din salariu nicio taxă legată de cererea de permis.
Alte taxe le plătește solicitantul. Taxa pentru Seasonal Worker visa din Marea Britanie este de £340. Permisul suedez de muncă sezonieră costă SEK 2.000. Irlanda cere €500 pentru un General Employment Permit de până la 6 luni și €1.000 pentru 6 până la 24 de luni.
Cum rămâi în regulă după ce ajungi
Permisul tău arată de obicei angajatorul, postul și o dată de expirare. Continuă să lucrezi pe acel post și cere prelungirea înainte de data de expirare.
Dacă vrei să schimbi angajatorul, verifică mai întâi regulile. Cu EU Blue Card, după 12 luni doar anunți autoritățile despre noul loc de muncă, în loc să ceri aprobare. Alte permise pot cere o cerere nouă.
Păstrează copii ale permisului, contractului și fluturașilor de salariu. Te ajută la prelungiri, la cererile pentru familie și, mai târziu, la rezidența permanentă.